Exista 3 stadii ale bolilor parodontale care pot genera paradontoza:
Gingivita netratată poate duce la paradontoză. Cauza cea mai frecventă a acesteia este tartrul, sau piatra de pe dinţi. Aceasta deranjează gingiile atât prin volumul ei, împingând gingia de-a lungul rădăcinii, cât şi prin prezenţa microbilor. Gingiile devin sensibile şi sângerează. În această etapă, boala paradontală mai poate fi tratată, vindecată, cu recuperare completă, dacă înţelegi cât de importantă este igiena riguroasă. Netratarea gingivitei duce frecvent la parodontoză şi, în final, la pierderea dinţilor. Pentru ca nu doare, gingivita poate evolua neobservată luni sau chiar ani, fără a i se acorda importanţa cuvenită!
De unde ştiu că am o boala de gingii?
Dacă:
- ai sângerari la periaj sau spontan;
- respiraţia ta este urât mirositoare şi ai un gust rău în gură;
- ai mâncărimi ale gingiilor;
- gingia ta este sensibilă, are o culoare roşiatică/violacee, este umflată şi se desprinde de pe dinţi;
Trebuie sa mergi la dentist de urgenţă!
Parodontita marginală superficială – început de PARADONTOZĂ – în cazul în care piatra nu este îndepărtată, se întăreşte, devenind tartru care se vede sau nu (subgingival şi supragingival). Acesta traumatizează şi împinge gingia spre rădăcină sau o îndepartează de dinte, formând nişte buzunăraşe lângă rădăcinile dinţilor, numite pungi parodontale.
Parodontoza marginală superficială se manifestă prin agravarea semnelor de gingivită cu apariţia durerii şi a unei senzaţii de tensiune la nivelul dinţilor afectaţi. Gingia se poate retrage, descoperind rădăcinile dentare, iar dinţii devin sensibili la stimuli termici (cald, rece).
Paradontita marginală profundă/avansată, generic PARADONTOZA – apare atunci când boala rămâne fără tratament, avansează în continuare, distrugând mai mult din ligamentele parodontale şi chiar din ţesutul osos cu mobilizarea ulterioară a dinţilor.
Gingia este complet desprinsă de pe dinte, apărând pungile parodontale ce constituie adevărate focare de infecţie pentru întreg organismul. Acest stadiu necesită un tratament rapid, deoarece dinţii sunt în pericolul de a fi pierduţi.
Ce vei simţi în acest caz?
- ca ai puroi în jurul dinţilor;
- ca aceştia se mişcă şi au alte poziţii decât înainte;
- ca ţi s-au retras gingiile şi dinţii au un aspect inestetic şi sunt foarte lungi;
- ca îţi pierzi dinţii care au devenit mobili.
Cine favorizează avansarea paradontozei?
- ereditatea: daca unul dintre părinţii tăi a rămas fără dinţi, e cazul să te alarmezi!
- placa bacteriană şi tartrul supra şi subgingival persistent (piatra de pe dinţi nu îţi susţine dinţii, ci te face să-i pierzi în cele din urmă),
- fumatul, prin căldura aplicată pe os, duce la necrozarea (distrucţia acestuia), precum şi consumul de alcool;
- lucrări dentare neadaptate corect marginal;
- dinţii strâmbi,
- igiena deficitară;
- plombele vechi şi incorecte duc la rămânerea alimentelor pe gingie cu rănirea acesteia şi apoi cu retragerea ei spre rădăcină;
- boli sistemice (SIDA, diabet etc.);
- schimbări hormonale – cum ar fi sarcina sau utilizarea anticoncepţionalelor;
- tratamentul îndelungat cu anumite tipuri de steroizi sau alte medicamente;
- bruxismul de lunga durată; daca scrâşneşti din dinţi frecvent, este foarte dăunător pentru osul în care stau dinţii şi pentru gingii.
Pot fi afectate şi persoanele tinere?
Există, de asemenea, o formă de parodontopatie agresivă care apare la tineri cu o evoluţie foarte rapidă spre distrucţia gingiei şi a osului din jurul dinţilor.
Ce trebuie să ştie părinţii?
Ca sunt şi la copii afecţiuni ale gingiilor! La pacienţii-copii, între 6-12 ani, apare o afecţiune care necesită diagnoză rapidă/precoce, parodontita juvenilă.
Ea poate fi depistată numai pe baza controlului clinic şi radiologic, iar şansele de reuşită a tratamentului depind de cât de precoce este depistată şi de un tratament adecvat!
Ce simte copilul sau ce poţi vedea tu?
Apar sângerari la periaj, dar nu foarte importante cantitativ şi, în rest, manifestările clinice sunt absente. Numai medicul pedodont poate da diagnosticul, pe baza examenului radiologic. Pe radiografie se vede pierderea osoasă precoce şi chiar prezenţa pungilor parodontale. Boala este provocată de o baterie de microbi foarte virulenţi şi, netratată, duce la pierderea suportului osos şi chiar la pierderea dinţilor definitivi de la vârste fragede.
Nu toate bolile parodontale apar la adulţi!
Dacă copilul tău are gingiile retrase şi dinţii încep să se deplaseze din poziţiile iniţiale, deşi a schimbat toţi dinţii de lapte, e bine să ceri de urgenţă o consultaţie!
Cum poţi preveni aceasta?
- periază dinţii de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), corect, aşa cum ţi-a recomandat medicul stomatolog;
- foloseşte apa de gură şi periuţa interdentară unitufă;
- respectă o dietă echilibrată;
- curaţă-ţi dinţii de tartru o dată la 6 luni;
- vino periodic la control stomatologic, obligatoriu o dată la 6 luni (pentru cei cu boli ale gingiilor, o dată la 3 luni).
Tratamentul Paradontozei:
Pentru că ne pasă de tine, la noi vei găsi tratamente specializate, de ultimă generaţie, care te vor ajuta să îţi păstrezi dinţii cât mai mult:
- igienizarea cavităţii bucale (detartraj şi chiuretaj subgingival profesional medical cu ultrasunete);
- tratamentul antiseptic şi antiinflamator local (aplicaţii locale, pansamente subgingivale);
- antibio-terapia generală (în funcţie de starea sănătăţii pacientului);
- stabilirea controlului periodic la 3 luni pentru stabilizarea clinică a afecţiunii parodontale.
În cazul unei forme grave de paradontoză (cu mobilitate sporită a dinţilor, cu pierdere de os alveolar, pungi parodontale mai mari de 5 mm, secreţii purulente şi miros specific unui proces inflamator), se va face o analiză clinică locală mai minuţioasa, analiză radiografică şi se va recurge la chirurgia parodontală:
- chirurgia minim-invazivă în pungile parodontale urmată de tratamentul local
- chirurgia parodontală cu lambou şi adiţie de os (os+membrane), urmată de reabilitarea postoperatorie cu aplicaţii locale şi tratament pe cale generală.
Medicul recomandă acest tratament atunci când ţesutul din jurul dintelui nu poate fi reparat prin tratament nechirurgical.
Cele mai întâlnite tratamente chirurgicale sunt procedurile de reducere a pungilor gingivale, proceduri regenerative şi grefe de ţesut.
Tratamentul chirurgical al paradontozei
Chirurgia reconstructivă reprezintă corectarea şi modificarea nivelului gingiei afectate de retracţii, respectiv îmbolnăviri gingivale.
Deşi pare complicată, în realitate, este o intervenţie uşor tolerată de pacienţii noştri, efectuată sub anestezie locoregională şi reprezintă transplantarea unei grefe de ţesut din alte porţiuni ale cavităţii bucale în porţiunea expusă a suprafeţei radiculare. Pentru persoanele cu retracţii gingivale severe, poate fi singura opţiune de tratament.
La noi este metodă de elecţie pentru a da rezistenţă ţesutului gingival fragil şi retras şi pentru a preveni recidivele. Rezultatele pe care le vei obţine te vor motiva să urmezi acest tip de tratament.
Operaţia cu lambou, deşi sună ciudat, este o manoperă terapeutică extrem de uşor tolerată de pacienţi. Ea este necesară atunci când pungile parodontale rezistă tratamentului medicamentos.
Ce presupune?
Se dezlipeşte gingia de pe dinte şi se curăţă tartrul şi microbii care se ascund sub gingie, distrugând osul. Apoi se cos gingiile la loc. Discomfortul resimţit este minim şi nu va necesita nici măcar o zi de concediu, deşi, poate, ti-ai dori.
Grefa de ţesut moale sau osos
Prin acest tratament se înlocuieşte sau se ajută formarea de noi ţesuturi, după ce acestea au fost distruse de parodontită. Rezultatele intervenţiei depind de gravitatea bolii, de menţinerea unei igiene corecte şi de factorii de risc.
Alte proceduri recomandate de noi:
Dacă ai pierdut deja un dinte sau mai mulţi, poţi apela la implanturile dentare.
Ai la dispoziţie şi proceduri de cosmetizare: alungirea coroanei/dintelui, grefe de ţesut moale şi ridicarea marginii gingivale.
Acest tratament complex în afecţiunile pardontale permite stoparea maladiilor la etapa depistată sau chiar tratarea lor (în functie de faza bolii), cu păstrarea cât mai îndelungată a dinţilor pe arcada dentară.